Voluntariatul

Voluntariatul este activitatea de interes public desfaşurată de  persoane fizice, denumite voluntari, în cadrul unor raporturi  juridice, altele decât raportul juridic de muncă şi raportul  juridic civil de prestare a unei activităţi remunerate;

Conform Legii 78/2014 care reglementează  activitatea de voluntariat în România

“Voluntariatul este un factor important în crearea unei piețe europene competitive a muncii și totodată, în dezvoltarea educației și formării profesionale, precum și pentru creșterea solidarității sociale.”

“Voluntariatul reprezintă participarea voluntarului persoană fizică la activități de interes public desfășurate în folosul altor persoane sau al societății, organizate de către persoane juridice de drept public sau de drept privat, fără remunerație, individual sau în grup”.

Actele de voluntariat derivă din înţelegerea conştientă a cuvântului „sprijin”. Libertatea de a te face util şi de a simţi plăcerea unui sincer „mulţumesc” se transformă într-un imbold esenţial de a lua parte la acţiuni de voluntariat.

 Cine poate fi voluntar?

• Oricine!!!!!

DREPTURILE VOLUNTARILOR

• Dreptul de a fi tratat ca si coleg cu drepturi egale atat de catre conducerea organizatiei cat si de angajati;

• Dreptul de a fi respectat ca persoana, fara deosebire de rasa, etnie, sex sau orientare sexuala, convingeri politice sau religioase, abilitate fizica/psihica, nivel de educatie, stare civila, situatie economica sau orice alte asemenea criterii;

• Dreptul de a avea acces la cat mai multe informatii despre organizatia in cadrul careia urmeaza sa activeze;

• Dreptul de a participa activ la elaborarea si derularea programului la care urmeaza sa participe;

• Dreptul de a primi o fisa de post pentru activitatea pe care urmeaza sa o desfasoare;

• Dreptul de a isi desfasura activitatea in concordanta cu preferintele personale, temperamentul, experienta de viata, studiile si experienta profesionala;

• Dreptul de a participa la sesiuni de formare in domeniul in care presteaza activitatea, atat la inceputul activitatii cat si pe parcurs pentru a beneficia tot timput de cele mai noi informatii in domeniu;

• Dreptul la orientare din partea unei persoane cu experienta, bine informata, cu rabdare, atenta si care dispune de timp pentru a raspunde nevoilor sale;

• Dreptul la un loc unde sa isi desfasoare activitatea si accesul la echipamentul si consumabilele necesare derularii activitatii;

• Dreptul de a i se asigura (de catre organizatie/institutie) protectia muncii (in conditiile legale), in functie de natura si de caracteristicile activitatii pe care o desfasoara;

• Dreptul de a i se rambursa la solicitare cheltuielile efectuate pentru derularea activitatii;

• Dreptul de a fi asigurat (de catre organizatie/institutie, in conditiile prevazute de lege) împotriva riscurilor de accident si de boala care decurg din natura activitatii pe care o desfasoara; in lipsa asigurarii, costul prestatiilor medicale se suporta integral de catre organizatia/institutia;

• Dreptul la o durata a timpului de lucru (stabilita in conditiile legii) care sa nu ii afecteze sanatatea si resursele psiho-fizice;

• Dreptul de a i se elibera de catre organizatia/institutia un certificat nominal care sa ateste calitatea de voluntar;

• Dreptul de a fi promovat în conformitate cu rezultatele avute;

• Dreptul de a beneficia de titluri onorifice, decoratii si premii.
• 
  

RESPONSABILITATILE VOLUNTARILOR

• Obligatia de a indeplini la timp sarcinile primite din partea organizatiei/institutiei prin fisa de post;

• Obligatia de a anunta din timp orice schimbare survenita in derularea programului (inclusiv intarzieri, absente etc.);

• Obligatia de a pastra si proteja confidentialitatea informatiilor la care are acces in cadrul activitatii de voluntariat, inclusiv dupa incetarea activitatii;

• Obligatia de a participa la cursurile de instruire organizate, initiate sau propuse de catre organizatie/institutie

• Obligatia de a fi la curent cu misiunea si activitatile organizatiei/institutiei;

• Obligatia de a respecta procedurile, politicile si regulamentele interne ale organizatiei/institutiei;

• Obligatia de a ocroti bunurile pe care le foloseste in cadrul activitatii de voluntariat;

• Obligatia de a oferi servicii de calitate si de a solicita sprijin persoanei careia i se subordoneaza in situatiile in care este nevoit sa desfasoare activitati intr-un domeniu necunoscut sau in care abilitatile sale sunt limitate;

• Obligatia de a completa corect si la timp toate formularele sau rapoartele necesare si convenite prin fisa de post;

• Obligatia de a trata cu respect toate persoanele cu care vine in contact (clienti ai organizatiei/institutiei, alti voluntari sau personal angajat si de a isi oferi serviciile cu respect pentru fiinta umana si pentru mediul inconjurator si fara a discrimina in functie de rasa, etnie, sex sau orintare sexuala, convingeri politice sau religioase, abilitate fizica/psihica, nivel de educatie, stare civila, situatie economica sau orice alte asemenea criterii;

• Obligatia de a aduce in discutie cu persoana careia i se subordoneaza direct toate situatiile in care ar putea sa apara conflicte de interese.

 

De ce sa fii voluntar?

• Pentru a te distra

• Pentru a te dezvolta personal

• Pentru a castiga experienta in vederea obtinerii unui serviciu mai bun

• Pentru a-ti mentine ‘in uz’ cunostinte sau abilitati pe care altfel nu le folosesti

• Pentru a nu pierde vremea acasa

• Pentru a-ti face noi prieteni

• Pentru a fi cu prietenii tai care sunt deja voluntari

• Pentru a invata lucruri noi si a-ti forma deprinderi utile

• Pentru a da inapoi o parte din ceea ce ai primit de la altii

• Pentru a-ti face contacte utile

• Pentru a te simti util

• Pentru a fi parte a unei organizatii prestigioase

• Pentru a face tranzitia spre o noua viata

• Pentru a-ti face datoria de crestin

• Pentru a testa o noua cariera

• Pentru a-i ajuta pe cei mai putin norocosi

• Pentru a realiza ceva « tu cu mainele tale »

• Pentru a ameliora comunitatea

• Pentru a lucra cu un anumit grup de persoane (clienti)

• Pentru a-ti asuma o responsabilitate

• Pentru a face parte dintr-o echipa

• Pentru a intalni persoane importante din comunitate

• Pentru a petrece un timp cu familia ta facand ceva util

• Pentru a intelege problemele comunitatii in care traiesti
• 
  

Profesia si pasiune

Profesia sau meseria este o ocupație, îndeletnicire cu caracter permanent, o activitate bazată pe o educație specializată, pe care cineva o exercită cu regularitate în baza unei calificări corespunzătoare, în scopul obținerii unei remunerații. Profesia este un complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva

Pasiunea, de orice fel ar fi ea, este un motor al existentei care ne face fericiti. Poate nu de multe ori ne gandim la asta sau ca sursa fericirii noastre, oricare ar fi ea, provinde de la pasiune, insa acest lucru este adevarat.

Pasiune este sentimentul pe care il ai atunci cand faci ceva iti place si desi de multe ori poate esti judecat, neinteles sau iti iei involuntar o masca de naivitate, nu iti pasa. Atunci vorbim despre pasiune. Pasiunea nu face lucruri pentru ca trebuie; ea da nastere lucrurilor pentru care nu trebuie si nu vrei sa dai o explicatie. Ba mai mult, pasiunea este o farama de nebunie care iti ofera posibilitatea de a trai niste sentimente sau lucruri, dupa caz, fara sa te simti vinovat de ceva. Pasiunea pentru o anumita arta - poate - este judecata sau neinteleasa de cele mai multe ori de  cei din jur care au alta suita de valori. Si desi ei nu vad bine pasiunea ta, tu esti liber si mandru de alegerile tale. Atunci poti spune ca lucrul pe care-l aperi atat de "sentimental" capata denumirea de pasiune.

Pasiunea are si avantajul de a nu fi niciodata controlata de cei din jur sau minimalizata de factori exteriori. Ea exista in noi si se hraneste cu resursele noastre sufletesti si - din fericire - nu mentale. Prea multa rationalizare ne poate face sa pierdem o parte din mica bucurie, de aceea pasiunea este izvorul nesecat al pornirii sufletesti.

Femei celebre din istoria Romaniei

Regina Elisabeta

Ii datoram acestei prime regine a Romaniei - ca si regelui Carol I, sotul ei - trecerea tarii de la statutul unui mic stat, aflat undeva, spre marginea Europei si mai aproape de portile Orientului, la cel al unui stat european, acceptat si respectat ca atare de catre puterile continentale ale vremii. La 26 de ani, printesa germana Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied isi parasea caminul pentru a se stramuta in aceasta tarisoara aproape necunoscuta, ca sotie a principelui german conducator, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Se intampla in 1869, iar in 1881, odata cu alegerea lui Carol I drept rege al Romaniei, Elisabeta devenea regina. Iubitoare si protectoare a artelor, ea insasi autoare de poezii, romane si nuvele in engleza, franceza, germana, principesa - mai apoi regina - Elisabeta a fost, insa, mult mai mult decat o femeie de litere si o sotie de monarh. Lasand aspectele oficiale ale politicii - diplomatia, guvernarea, razboiul - pe seama regalului ei sot, ea si-a dus, fara ostentatie, dar cu staruinta, propriile ei campanii. Asumandu-si fara nici o ezitare latura feminina a misiunii politice cu care s-a considerat investita, a inceput o staruitoare munca de a-si face cunoscuta si admirata in Europa tara peste care domnea. A facut ceea ce ii sade bine unei regine sa faca, dar nu doar de dragul de a avea o ocupatie. S-a spus despre ea ca avea o conceptie romantica, idealista (prin asta intelegandu-se: oarecum lipsita de realism) despre frumusetile tarii si despre oamenii ei.


Si totusi, asa idealista cum parea, demersul ei a fost remarcabil de eficient. A stiut sa-si urmareasca scopul, sa-si aleaga mijloacele - era regina, si a stiut sa profite in mod inteligent de avantajele locului in care o asezase soarta - si a obtinut succese! Sustinand artele frumoase, literatura romaneasca si mestesugurile, organizand participarea artizanilor romani la expozitii internationale, sprijinind turismul - prea putin dezvoltat la acea vreme - a reusit sa prezinte si sa puna in lumina ceea ce avea unic, interesant si demn de admiratie civilizatia romaneasca. Cu ajutorul acestui sprijin venit din inaltul tronului, Romania a intrat, incet-incet - politic si cultural - in Europa


 
Elena Lupescu

Elena Lupescu e una dintre acele amante regale a caror influenta a fost atat de mare incat te intrebi cum ar fi aratat istoria daca ele n-ar fi aparut, intr-o buna zi, in calea monarhului pe care l-au sedus. Viata ei insa are multe puncte intunecate, informatiile sunt neclare si contradictorii. Data la care ar fi inceput legatura ei cu regele Carol al II-lea si chiar anul nasterii sunt sursa de controverse, alimentate de informatiile contradictorii ce reies din presa contemporana lor si din cartile scrise despre ei. Multa vreme privita doar ca o pacoste, denigrata si urata atat de politicienii vremii, cat si de popor, ea a fost un soi de inamic public nr. 1, personajul negativ, malefic, din umbra tronului. Recent, insa, au inceput sa fie publicate si dezvaluiri ce descopera o alta fata a ei, prezentand-o, neasteptat, intr-o lumina mai buna. Ca si timpul vietii ei, e greu sa cerni adevarul de scorneli. Oricum ar fi, pare sa fi avut o fire complexa, masura a unei inteligente ascutite, care a ajutat-o sa-si croiasca drumul in viata, sa se adapteze si sa reziste in viata agitata si presarata cu intamplari dramatice a curtii regale din timpul perioadei interbelice.

Ca a avut o mare influenta asupra lui Carol al II-lea si, prin acesta, si asupra evenimentelor politice care au jalonat istoria interbelica a Romaniei, e neindoienic, dar e greu de spus ce a fost mai mult - sau ce a fost in realitate: era doar o curtezana de lux dornica de mariri? Era o femeie atasata sincer de persoana regelui? A fost o eminenta cenusie, o putere oculta care a manipulat, cu o inteligenta rece, viata de curte, politica si pe rege insusi? Legatura dintre ea si Carol al II-lea a fost, in orice caz, foarte puternica. Inceputa inca de cand acesta era doar principe mostenitor si continuata si dupa abdicarea din 1940, urmata de exilul definitiv, relatia lor a fost remarcabila prin statornicie, mai ales deca tinem de seama de faptul ca partenerul masculin din acesta relatie era un om care, din pricina vietii amoroase agitate duse in tinerete, fusese poreclit "regele-playboy." Femeia care i-a stat alaturi acestui rege-playboy din 1922 si pana la moartea lui, in 1953, ca amanta si apoi sotie (s-au casatorit in Brazilia, in 1947), a fost categoric, unul dintre cele mai celebre personaje ale vremii ei.

Mai degraba detestata de contemporani, prezentata adesea drept cea vinovata de cele mai multe dintre relele abatute asupra tarii, urmarile acesteri proaste reputatii castigate in tinerete au urmarit-o inca decenii intregi dupa plecarea ei din tara, pana la moarte. Si azi, ceea ce se stie despre ea e alcatuit din informatii care se bat cap in cap: unii o considera drept "femeia nefasta", cum era poreclita in cercurile adversarilor politici, in vreme ce altii, care au cunoscut-o indeaproape, mai ales in timpul vietii ei in strainatate, vorbesc despre o persoana afectuoasa, prietenoasa, grijulie fata de cei apropiati… departe de imaginea de scorpie vicleana si fara scrupule cu care ne obisnuise presa timp de cateva decenii. La peste 20 de ani de la moartea ei (a murit in 1977, in Portugalia, unde ea si fostul rege se stabilisera dupa casatorie) Elena Lupescu - Magda Lupescu, cum mai era cunoscuta; Duduia, cum o numeau cei apropiati tronului sau Lupeasca, asa cum ii ziceau cei care n-o agreau - este, in continuare, un personaj destul de misterios

Semnificatia Sarbatorilor Pasca

  Paştele este cea mai importantă sărbătoare anuală creştină. Ea comemorează evenimentul fundamental al creştinismului - Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare. Data de început a Paştelui marchează începutul anului ecleziastic. Această sărbătoare durează trei zile şi începe, conform deciziei Conciliului de la Niceea din anul 325, în duminica de după prima Lună plină după echinocţiul de primăvară.
Farmecul deosebit al Sărbătorii Paştelui este dat atât de semnificaţia spirituală („…învierea Mea va fi totodată o înviere pentru toţi cei care Mă urmează.” – Marea Evanghelie a lui Ioan de Jakob Lorber) cât şi de tradiţii (oul pictat, masa cu mâncăruri tradiţionale, slujba de sâmbătă seara cu primirea luminii). Paştele este un moment de pace sufletească, de interiorizare, de împăcare, de bucurie. 


Traditia pascai

 

Ritualul de a pune pe masa de sarbatori miel si pasca provine din cultura ebraica. Obiceiul stravechi spune ca mielul trebuie consumat cu azima – un tip de paine nedospita –  si cu ierburi amare. Sensul ritualului se leaga de greutatile indurate de poporul evreu in timpul domniei egiptene. De asemenea, Hristos si ucenicii sai au mancat miel si azima la Cina cea de Taina.

Crestinii au, la randul lor, propria simbolistica a alimentelor consumate de Pasti: mielul il semnifica pe Mantuitor, ducand cu sine sacrificiul sau pentru omenire. Vinul si pasca reprezinta si ele sacrificiul lui Hristos. Se considera ca pasca reprezinta, in functie de forma, mormantul sau scutecul Mantuitorului.


 Tradiţii populare

Ca şi alte sărbători creştine, Paştele este însoţit de numeroase obiceiuri populare care îşi au originea în tradiţiile străvechi (considerate azi de mulţi a fi păgâne) şi de credinţe şi superstiţii legate de ciclul anotimpurilor şi treburilor gospodăreşti.

În Vinerea Mare se obişnuieşte să fie duse flori la biserică pentru Iisus. În timpul slujbei se trece pe sub masă de trei ori ca simbol al poticnirilor lui Iisus atunci când şi-a dus crucea. Tot în această zi, numită şi Vinerea Seacă se obişnuieşte să se ţină post negru. Se mai spune că dacă va ploua în această zi, anul va fi unul roditor şi îmbelşugat, iar dacă nu va ploua va fi un an secetos. Un alt obicei spune că cel care se va scălda în apă rece de trei ori în această zi, aşa cum Ioan Botezatorul boteza în apele Iordanului, va fi sănătos pe tot parcursul anului.

În Sâmbăta Mare se prepară pasca şi cozonacul ce vor fi duse la biserică pentru a fi sfinţite în noaptea de Înviere. Seara, toată lumea merge la biserică pentru a asista la slujba de Învierea Domnului, pentru a lua lumina, pentru a lua tradiţionalele Sfinte Paşti precum şi flori sfinţite, dintre cele care au fost duse în Vinerea Mare la biserică. În după amiaza zilei de sâmbătă se încheie postul de 40 de zile şi clopotele încep să bată din nou. Cel mai important moment al zilei este sfinţirea apei botezătoare la biserică. Se spune că prima persoană care urmează să fie botezată cu această apă „nouă” va avea noroc toată viaţa.

În Duminica Învierii este obiceiul să fie purtate haine noi ca semn de înnoire a trupului şi a sufletului. Dimineaţa se pune într-un ibric apă rece, un ou şi un ban de argint. Cine se spală cu această apă va fi rumen în obraji ca oul, tare ca banul şi va avea o viaţă îmbelşugată.

În noaptea de Înviere cei care merg la biserică au câte o lumânare pe care o vor aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. Această lumânare este simbolul Învierii, al victoriei vieţii asupra morţii, a luminii divine asupra întunericului ignoranţei. Unii obişnuiesc să păstreze restul de lumânare rămas, pe care îl aprind în cursul anului când au vreo problemă gravă.

O credinţă răspândită este aceea că, timp de o săptămână, începând cu noaptea Învierii, porţile raiului rămân deschise. Astfel încât sufletele celor decedaţi în timpul Săptămânii Luminate ajung cu siguranţă în rai.



Alte obiceiuri:
* Primii creştini numeau prima săptămână după Paşti, „Săptămâna Albă”, deoarece cei care se botezau atunci purtau veşminte albe, simbol al reînnoirii.
* Austriecii împodobesc ouăle cu frunze sau flori, apoi le introduc în vopsea legate într-un ciorap, modelul păstrându-se alb. Românii folosesc şi ei frunze de pătrunjel sau leuştean pentru decorarea ouălor.
* În a doua zi de Paşti, fetele din Ardeal sunt stropite cu parfum.
* Polonezii încondeiază şi ei asemenea românilor ouăle, obiceiul fiind denumit „pisanski” (de la verbul pisac, a scrie).
* Bulgarii ciocnesc, în noaptea de Înviere, un ou de zidul bisericii.
* În Italia preotul binecuvântează toate ouăle de Paşti aşezate la loc de cinste în mijlocul mesei de duminică.
* Germanii adună toţi pomii de Crăciun pe care îi aprind apoi în „Focul de Paşti”, simbol al trecerii iernii şi venirii primăverii.
* În Spania, „Semana Santa” (Săptămâna Mare) este sărbătorita prin procesiuni de care alegorice, care amintesc de festivalurile de dinainte de creştinism.
* A doua zi de Paşti galezii urcă pe munte pentru a întâmpina primele raze ale Soarelui care vestesc Învierea.
* În Mexic, în „Semana Santa” (Săptămâna Mare) sunt organizate spectacole având ca subiect patimile lui Iisus Hristos, actorii purtând veşminte ca acum 2000 de an

Sisteme de invatamant performante

De la analfabetism la performanță

România se află mai tot timpul la coada clasamentelor atunci când vine vorba despre educaţie, despre sistemul de învăţământ, iar rezultatele examenelor naţionale vin mereu să întărească acest fapt. Recent, un amplu top mondial realizat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică arăta chiar că ţara noastră are cel mai prost sistem de educaţie din Uniunea Europeană.
Singapore înregistra în 1960 cel mai ridicat nivel de analfabetism, iar învăţământul primar a devenit obligatoriu abia în anul 2000. Oraşul-stat din Asia are 4,3 milioane de locuitori, împrăştiaţi pe circa 700 de kilometri pătraţi, pe insule. Au ajuns, însă, la una dintre cele mai mari rate de alfabetizare din Asia: 95%. Cum au reuşit? Prin prioritizarea acestui sector – investiţii masive în învățământ, în infrastructură, şi o selectare foarte atentă a profesorilor, a educatorilor.

Profesori competenți
Un alt exemplu asiatic este Japonia, ţara care de obicei apare pe locul doi în clasamentele referitoare la educaţie. Un astfel de clasament a fost realizat în 2014 de firma Pearson, care deţine Financial Times şi The Economy Group.
Topul a fost realizat pe baza rezultatelor elevilor din 40 de state la testele internaţionale de cunoştinţe generale, adică la competenţe lingvistice, matematică şi ştiinţe, dar şi pe baza statisticilor referitoare la gradul de alfabetizare şi de absolvire a cursurilor de către elevi. Iar dacă pe locul doi s-a clasat Japonia, primul loc a fost ocupat de Finlanda, o ţară ce mereu apare în fruntea acestor topuri.

Accent pe profesori
Treptat, sistemul s-a schimbat și nu se mai concentrează pe examenele naţionale, ci pe învăţământul de calitate. Profesorii urmăresc să dezvolte capabilităţile elevilor, în loc să-i oblige să acumuleze foarte multă informaţie teoretică. Se străduiesc foarte mult să-i implice și să-i stimuleze pe elevi, astfel ca aceștia să nu se plictisească niciodată la ore. În acest fel, educația din China a început să apară în topurile și în analizele internaționale, precum cele realizate de Pearson – cu toate că există voci care atrag atenția că reforma s-a făcut în Shanghai, nu în întreaga țară. Oricum ar fi, cert este că s-a investit foarte mult și în infrastructură, foarte multe școli au fost reabilitate, renovate și dotate la cele mai înalte standarde.

Internetul

Internetul oferă omului modern o grămadă de avantaje, care îi ușurează sau îi îmbunătățesc viața, fie îl ajută să economisească timp, bani, fie să-și găsească un partener de viață, fie îi oferă modalități de a-și petrece timpul simțindu-se mai bine (cel puțin pe moment) etc. Din păcate însă utilizarea internetului prezintă și anumite probleme, pericole, pe care este foarte bine ca oricine intră pe net să le știe, să le conștientizeze, și să se ferească de ele. Astfel, după părerea mea, iată care sunt principalele avantaje și pericole ale internetului în prezent.

Benificii

• MERSUL TRENURILOR și altor mijloace de transport (autobuze, autocare, microbuze, avioane etc)
• ȘTIRI
• ÎNFORMAȚII DE INTERES PUBLIC (care sunt publicate pe internet)
• STAREA VREMII (meteo)
• COMUNICARE cu instituțiile publice și companii private (găsirea numerelor de telefon și fax, posibilitate de comunicare prin mail – poștă electronică etc)
• COMUNICARE rapidă și facilă cu oameni de oriunde de pe glob (SOCIALIZARE), prin: MAIL, siteuri de socializare, messenger, skype etc; există posibilitatea de a vorbi ca la telefon,gratuit;  comunicare cu rude și prieteni, comunicare cu colegi de școală/facultate/serviciu, comunicare cu profesori etc
• Acces la CURSURI ONLINE (unele gratuite), și alte informații/documente utile în pregătirea profesională și carieră (valabil în perioada şcolii, liceului, facultăţii, serviciului şi tot restul vieţii)
• Căutarea şi găsirea unui serviciu
• Posibilitatea de a lucra de acasă
• Acces la ”RESURSE-DROG” care să ne relaxeze(”drogheze”) creierul: cărți, poze, filme, muzică, shopping, jocuri, jocuri de noroc, siteuri de socializare, forumuri, blogging, pariuri etc
• Comerț electronic  – posibilitatea de a găsi și cumpăra produse de care ai nevoie, la cel mai mic preț de pe piață. Posiblitatea de a vinde chiar tu diferite produse, ca persoană juridică, sau chiar fizică.
• Posibilitatea de a da, gratuit, ANUNȚURI referitoare la orice: cumpărări-vânzări, matrimoniale, evenimente, proteste etc
• PUBLICITATE – posibilitatea de a-ți face reclamă produsului pe care vrei să-l vinzi, fie prin anunțuri, fie printr-un web-site sau blog personal, fie prin reclame pe alte siteuri etc
• Posibilitatea de A-ȚI face publică o părere (de a te face auzit) – prin comentarii la diferite știri, articole, pe forumuri, pe diferite siteuri etc, prin administrarea unui propriu site de internet / blog, unde poți posta(poți publica) ce informații dorești.
• Posibilitatea de a ÎNVĂȚA LIMBI STRĂINE GRATUIT; posibilitatea de a învăța gratuit să faci tot felul de chestii utile vieții cotidiene (prin videoclipuri, tutoriale, prezentări, puse la dispoziție oricui pe internet)
• ECONOMIE DE TIMP – internetul îți poate asigura o foarte mare economie de timp. În loc să pierzi timpul (în diferite moduri), pentru a obține ceva/a rezolva ceva, prin intermediul internetului foarte multe probleme se rezolvă mult mai rapid:
• în loc să CAUȚI UN NUMĂR DE TELEFON, O ADRESĂ SAU O FIRMĂ în pagini aurii de exemplu,  vei găsi informațiile respective mult mai rapid pe google
• în loc să CAUȚI TOT FELUL DE INFORMAȚII pe suport de hârtie (șapte seri, ziare, reviste etc), sau deplasându-te în anumite locuri/clădiri pentru a afla ce te interesează, le poți găsi mai rapid pe internet (atâta timp cât ele există pe internet)
• în loc să PLĂTEȘTI FACTURILE deplasându-te până la punctele de încasare facturi, le poți plăti de acasă, pe internet, fără deplasare, fără timp pierdut (este necesar un card bancar)
• în loc să FACI CUMPĂRĂTURI din magazine, supermarketuri (timp, nervi, consum de benzină etc), poți face cumpărături de acasă, pierzând mult mai puțin timp.
• în loc să DEPUI DIFERITE ACTE, CERERI, PETIȚII tipărite (în relația cu instituțiile administrației publice), le poți trimite în format electronic, prin MAIL (în cazurile în care se acceptă acest lucru)
• în loc să te deplasezi pentru CUMPĂRAREA DE BILETE de tren, avion, la concerte, evenimente, expoziții, teatru, opera, balet etc, le poți cumpăra, sau măcar rezerva pe internet.

Riscuri

• INTERNETUL NU ESTE ÎNCĂ GRATUIT. AR TREBUI SĂ FIE
• ACCESUL LA INTERNET ESTE PERMIS ORICUI, indiferent de vârstă, indiferent de pricepere și experiență în domeniul informatic.
• CALITATEA și VERIDICITATEA INFORMAȚIILOR DE PE INTERNET ESTE NESIGURĂ
• INFORMAȚIILE PERSONALE NU SUNT ÎN SIGURANȚĂ când folosim internetul. 
• TOT CE AI ÎN CALCULATOR ESTE EXPUS ÎN MOMENTUL ÎN CARE ESTE CONECTAT LA INTERNET.
• TOATE INFORMAȚIILE DE PE MAIL SAU DIN  ORICE ALTE CONTURI ONLINE, TOATE PAROLELE NOASTRE, TOATE ”MIȘCĂRILE” NOASTRE PE INTERNET SUNT STOCATE ȘI ACCESIBILE CELOR CARE OFERĂ SERVICIILE RESPECTIVE
• ADRESELE DE MAIL POSTATE PE INTERNET
• O altă problemă pe internet o reprezintă INFRACȚIUNILE / ILEGALITĂȚILE / FRAUDELE / ȚEPELE care pot avea loc
• IDENTITATEA VIRTUALĂ (din mediul online, de pe internet), NU COINCIDE CU IDENTITATEA REALĂ
• PIERDEREA DE TIMP

Mărțișor

In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor - fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: "Ia-mi negretele si da-mi albetele". 

Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.

Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.

Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma: "scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet... Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca."

Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.

Despre istoricul martisorului, Tudor Arghezi afirma in volumul "Cu bastonul prin Bucuresti": "...La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand "farmece" si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.

...Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi."

Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.

Astazi, valoarea martisorului incepe sa fie data doar de creatia artistica. Se confectioneaza din orice si poate sa semnifice orice. Doamna Irina Nicolau afirma "Candva, credeau in puterea magica a martisorului. Acum nu mai cred. Candva, oamenii credeau ca o baba a urcat la munte cu 12 cojoace si a inghetat. Acum nu mai cred. Si nici nu vor mai crede vreodata. Tot ce pot e sa cunoasca povestea. Atat."